Blog

Campanie Vorbenergy Lumea-i a lor – Doneaza 1 lucru

Varianta asta e ultima pe care-am auzit-o. Ceva la ordinea zilei, de altfel, cu care mai sunt și de acord, dar doar într-un sens. Mai exact, în ăla care face referire la LINIȘTE ca fiind volumul dat pe silențios la gurile AROGANȚILOR care, după ce că nu mișcă nimic altceva în afară de buze, nici măcar pentru ei, darămite pentru alții, mai au și AROGANȚA să strige cu “Huo!” după cine mișcă și niște creier, niște bani, mulți poate din buzunarul propriu, ba chiar și niște munți câteodată, ca să FACĂ BINE ALTORA…

Asta da aroganță… Să n-ai ce și cu ce să faci bine măcar pentru tine, nu mai zic pentru alții, dar să nu care cumva să-ți lipsească glăsciorul, când vine vorba de a spune clar și răspicat cât de mare este nemulțumirea ta, că “Laaaasă, că sigur își bagă ceva și-n buzunar!”, “Laaaasă, că face, dar n-o face pentru ăia amărâții, de fapt. De ăia doar se folosește! O face tot pentru…” și aici intră placa cu interese… politice/fiscale/administrativ-teritoriale/personale/igienice/sexuale/extraterestre/și-dacă-le-termină-pe-alea-logice-încep-să-inventeze-altele.

Ba cu asta cu băgatul în buzunar iarăși cumva chiar aș cam fi de acord. Pentru că și cei care FAC BINE au timp (pierdut dintr-un anumit punct de vedere, câștigat din al lor), au sentimente (de fațadă, că de, interesele de mai devreme, dintr-un anumit punct de vedere, motivate și motivante din al lor), au familii, afaceri, prietenii din care poate adesea se retrag pentru că A FACE BINE mai presupune și asta. Și ei au dorințe de afecțiune și intimitate, la care adesea renunță, pentru că A FACE BINE mai presupune și asta. Și pentru că mai au și nervi tociți, pentru că stat și birocrație și “licitații” și altele care mai de care mai împovărătoare, de parcă n-ar fi cauza în sine grea și greu și de rezolvat, și de susținut, psihic și pe toate planurile, oricum. Și măcar de și-ar băga așadar și-n buzunarul lor ceva din ce le “iese”, nu de alta, dar să merite “efortul”!! Deși cei care FAC BINE știu, ei știu că banii cumpără orice, mai puțin cele la care ei renunță în timp ce FAC BINE…

Și da, aud că e păcat să ne “lăudăm”, pentru că “numai Dumnezeu trebuie să ne laude, la judecata de apoi!”. Suntem pioși toți dați naibii, din cale-afară, dar pâinea pe care-o dăm cerșetorului din fața bisericii a auzit mai multe blesteme de la magazin până acasă, acasă și de-acasă până în mâna cerșetorului decât am auzit eu la țară toată copilăria mea..! Și credeți-mă, unele nu s-au repetat nici măcar o dată!

E păcat, da… BINELE a ajuns să fie păcat, când, de fapt, sens are ca păcat să fie să dăm cu piciorul într-un câine amărât de pe stradă, în loc să-l ocolim, dacă tot “n-avem ce face mai mult pentru el!”. Păcat e să împroșcăm cu ce ne vine mai urât la gură, în loc să tăcem măcar, dacă o mână nu vrem sau, de cele mai multe ori poate, nu putem să întindem și noi, ca să participăm cumva la BINELE ăla!

Dar nu merge așa, nu, nu, nu, că noi ne frustrăm și-atunci cu noi cum rămâne, nu?

Pentru că, în adâncul nostru, dacă ne scutură cineva un pic mai tare, descoperă că, de fapt, noi ne cam simțim neputincioși. Nu..? Dar nici măcar nu ne arată nimeni cu degetul pentru asta..! Și-atunci… Atunci de unde și de ce atâta dușmănie pentru ce fac alții BINE?!

Ce ne face, de fapt, să aruncăm cu noroi în niște OAMENI cărora niște amărâți, o istorie poate și, în absolut toate cazurile, însuși Dumnezeu rămân recunoscători o veșnicie?! De ce, când, de fapt, este vorba, prin faptele astea absolut lăudabile ale lor, de mai puțin de-un pas până la fericirea cuiva, a ceva sau, de cele mai multe ori, a mai multora? De ce, când este vorba, de fapt, despre împlinire, despre o motivație atât pentru cei care văd și aud pentru prima dată, cât și pentru cei deja implicați cine știe de când și în câte..!?

Că doar cum altfel ne-am molipsi puțin și de bunătate, nu doar de boli, dacă nu ne-am face faptele auzite!?

Virusul ăsta al bunătății trebuie și el injectat cumva prin vreun vaccin ascuns, trebuie plasat și el cumva intenționat în vreo China a sufletelor, până ajungem naibii să înlocuim dependențele de țigări, alcool, bârfă, porno și altele de-astea pioase cu… o dependență de BUNĂTATE..!

Problema în societatea asta a noastră legată de bogăție și sărăcie deja nu cred că mai ține de bani. Cu banii am rezolvat-o, când n-am mai ținut cont de gura lumii, până la urmă, am început să ne luăm prinți cu cerșetori și aia a fost. Acum problema în societatea asta a noastră legată de bogăție și sărăcie mai ține numai și numai de caracter. Acum ne mai împărțim numai și numai în sărăciți de caracter și bogați în și din caracter. Și aici e ceva mai greu de găsit formula magică…

Sper însă că noțiunea asta de “stat” și adepții să cedeze odată și locul noțiunii de “comunitate”. Pentru că puterea au început s-o piardă, în mod evident și inevitabil deja, în favoarea comunității oricum…

Că de n-ar fi… nu s-ar povesti. Adicălea despre unii, dacă n-ar fi alții, n-ar fi nimic de povestit și asta e tare plictisitor și doare la orgoliu rău, dar rău de tot!

Așa că LINIȘTE, AROGANȚO! Ca să se poată face cââât mai mult BINE.

error: Conținutul este protejat!!