De AlinaS, iulie 15, 2024

Aproape că a trecut un an (minus câteva luni) de la ultimul interviu cu Cătălina așadar, era timpul să ne întindem din nou la povești și de ce nu, să aflăm lucruri noi. De data aceasta cuprindem în poveștile noastre rugăciunea, credința și Universul.  Este o discuție foarte interesantă (promit) care ne ajută să înțelegem, să ne înțelegem, să percepem diferit sau chiar să ne pună pe gânduri. 

1. Ce înseamnă credința pentru tine?

Cred că este o virtute-liant între noi și sensul Universului, virtute care este de descoperit treptat chiar în noi înșine, nu forțată, nu impusă. Cred că este ceva ce avem drept trăsătură definitorie, doar trebuie să parcurgem stratul egotic, de frici, de înfumurări, dezechilibre, ca să putem ajunge la ea. Și mai cred că este invers proporțională cu toate acestea. Odată ce sinele egotic începe să-și piardă din aliații pe care îi are în blocajele noastre, credința crește. Încep, simultan, să apară și din exterior felurite sincronicități pe care, cu mereu noua percepție, le vedem și le înțelegem cu din ce în ce mai mare ușurință, credința noastră crescând și ea odată cu ele. Mai pe scurt, eu una o văd ca pe o unealtă dintre cele mai utile în legătura noastră cu existența în sine, pe care o avem deja, dar am uitat-o undeva în fundalul nostru interior.

2. Unii credem în Univers, alții în Dumnezeu ori destin și cred că lista poate să continue. Tu în ce crezi?

În toate cred. Pentru că toate sunt unul și același lucru, spus în diferite feluri, pornit din diferite concepții, preconcepții, de la diferite niveluri de evoluție, cu diferite scopuri (adesea egotice încă), dar toate, oricât de diferite, cu sens. Pentru că toate fac parte din experiența noastră ca suflete, toate ne învață ce să fim și ce nu, ce e de urmat și ce nu, ce am făcut rău și să nu mai facem. Cred în scopul tuturor, indiferent de forma sub care se prezintă. Și da, cred în Dumnezeu (Univers, Divinitate sau cum mai vrem să-i spunem) ca sursă a noastră mai mult decât în orice.

3. Cât de importantă consideri tu rugăciunea? Ne ajută ea, mental sau spiritual, mai mult decât poate conștientizăm?

La fiecare nivel de percepție, rugăciunea este de ajutor. De la nivelul confortului mental „Eu m-am rugat, mi-am făcut partea – datoria – acum aștept să mi se întâmple ce-mi doresc”, așteptând uneori în van, dar prelungindu-ne încă puțin acel confort, pregătindu-ne astfel de momentul real de ‘față în față cu realitatea’, momentul disperării și-al nemulțumirii care cer schimbarea, până la „Mulțumesc”. Toate au un scop și primesc un răspuns, el fiind în funcție de rezonanța noastră, în funcție de ceea ce Divinitatea știe că avem mai mare nevoie, de fapt.

4. Cui ne rugăm, de fapt?

Vezi continuarea aici.