Blog

Fanaa

Ieri, pe seară, a fost lună nouă în Rac. Mesajul? “Dacă ai ceva de spus, spune acum sau pentru totdeauna să amuțești.”.

Tot ieri, doar că mai de dimineață, dau de filmulețul ăsta pe Facebook:

Am plâns de mi-am înghițit și lacrimile, și mucii. Mi-au trecut toate relațiile, toate credințele, neputințele, experiențele, toate, toate ce țin de sufletul meu prin toate sitele și filtrele și reluările posibile și imposibile. De, cum am zis. Ea, luna, nouă în Rac, eu Taur aka. deget apăsat pe relații, abilități și credințe.

Trece. Îmi termin cafeaua, mă apuc de lucru. Nu mă pot concentra. Ies, că știu că oricum n-am cu cine, atunci când am de-astea, și nu forțez nota aiurea a pierdere de timp. Pe drum îmi tot vine copilul din clip în minte, dar parcă nu la el direct trebuie să zboare gândul meu. Mă duc, mă întorc, drum de vreo oră. Nimic. Mă așez iar în fața calculatorului. Și-mi dau seama că eu, din cauza “reglajelor” din viața mea din ultimii ani, am uitat complet, dar compleeet!… de ceva ce eu, de fapt, cred că port în sânge dintotdeauna. India, nene..! Ia să ascult eu nește țigăneală de-asta de-mi plăcea mie încă de când eram copil…

O melodie, două, cinci… și, când să zic că gata, nu-i nici asta, să trec la altceva, pac!.. Filmul! Era un film… printre zecile alea pe care am început să le urmăresc când încă nici nu știam să vorbesc bine cred! Era un film… Mi-l trimisese mie un prieten acum niște ani… Ah, cum se chema, c-avea așa un nume… Ah, și doar l-am văzut de vreo trei ori cred! Și dau NEXT, NEXT, NEXT pe Youtube.

Sună cineva la ușă. Deschid, vecina. Stau de vorbă cu ea așa, cu ușa deschisă, și, dintr-o dată, începe. Melodia. Me-lo-di-aaa!! Din fiiiilm! Hai, vecină, bine, pa! Și vin la calculator. Fanaaaaaa, fanaaaaa, faanaaaa, fanaaaaa!!! Și-ascult de cinșpe milioane de ori melodiile din el, apoi gata, las filmul deoparte. L-am mai văzut doar. L-oi mai vedea, văd eu.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă băgați la somn și, când aproape s-adormiți, să vă amintiți de ceva de îmbrăcat de care n-ați mai dat de mult prin dulap și să nu mai închideți un ochi până nu răscoliți tot dulapul după lucrul ăla? Asta am făcut azi-noapte. Mi-am căutat sariul meu alb (e pentru înmormântări la indieni albul, dar ce mai contează..?!). L-am găsit. Așa mi-am adus aminte de circa treizeci de ani de iubire, în toate fazele ei, cu toate coincidențele ei, pentru India. Și-am adormit apoi… și liniștită, și nu prea.

Dimineață m-am trezit cu fierul de călcat în mână. Mi-am călcat sariul și l-am pus pe umeraș, frumos, în dulap. Nu-l îmbrac, dar să-l văd eu mereu de-acum, să nu-l mai pierd niciodată! Încep ședințele, trec ședințele, eu tot cu o stare de semnal. E ceva. E ceva… Deschid Youtube. Prima melodia… fanaaaaaa, fanaaaaaa..! Deși am o listă cu filme primită pentru vizionare, n-am cum, aplic o derogare și gata, mă uit la Fanaa, am zis!

Mă luaseră amaru-n gură și pielea arici de când încă nici nu-i dădusem drumul. Nu-l mai știam, dar îl simțeam perfect, până în măduva oaselor. Eu nu țin minte niciodată acțiunea în sine, NICI MĂCAR NUMELE filmelor… chiar dacă mă uit de cincizeci de ori la ele, dar îmi rămâne undeva înregistrat absolut tot ce simt dintr-un film.

Aproape trei ore de film indian. Haha, ce glumă bună, nu?! Doar că… Fanaa e altcumva. Fanaa e ca o carte a lui Osho, tot de-al lor și el, pe care iarăși îl ador, cumva adaptată la comerț. Mai ales la cel de filme indiene, bine…

  • Fie ca răsuflarea mea să-și găsească refugiu în inima ta… alinată de găsirea mea.
  • Nu, nu… Eu cred în nevoi, nu în sentimente sau iubire. Pentru mine femeile sunt ca orașele, stau puțin în ele, mă plictisesc și plec imediat.

Cum să zic… O dramă frumoasă, complexă și completă. Și realistă, mai ales. Subiectul ei principal este ALEGEREA. Alegerea din suflet, alegerea din minte, manipularea în alegere, alegerea familiei sau în numele familiei, egoism, fixație, limitare, autolimitare, ego, stăpânire de sine și da, singura ei credință, a lui Zooni, ALEGEREA în numele sentimentelor și-al iubirii – fie ca răsuflarea mea să-și găsească refugiu în inima ta… Fie ca răsuflarea mea să-și găsească refugiu în inima ta. Distrusă de dragostea ta viața mea să fie.. O alegere asumată, realistă și sinceră, dar din suflet, de la sine, de absolut fiecare dată, nu așa cum suntem toți învățați, dependent, posesiv și obsesiv.

La final… Am vrut să zic de care e, dar nu zic. Las doar asta: E ușor să alegi între bine și rău. Dar să alegi între două lucruri bune sau două lucruri rele… Alea sunt alegerile vieții tale.

Am plâns atât de tare cum n-am mai plâns de când i-a dat Kate drumu’ lu’ DiCaprio în apă la prima vizionare de Titanic, când aveam cred vreo zece, unșpe ani.

Pentru că nimic nu e întâmplător și pentru că nu există coincidențe. De două ori!

P.S.: N-am fost în bălării cu luna nouă și restul de la început. Dacă-l vizionați, o să înțelegeți până și mesajul lunii, nu doar fazele ei în sine.

P.S.2: Las și melodia mai jos, dacă vreți să citiți titlul pe text cu intonație cu tot.

error: Conținutul este protejat!!