Deși este descris ca fiind un film SF (inspirat din povestirea SF Adjustment Team, scrisă în 1954 de scriitorul american Philip K. Dick), pe mine tocmai adevărul atât de subtil indus în spatele a ceea ce, într-adevăr, pare de-a dreptul de domeniul științifico-fantasticului m-a făcut să revăd filmul ăsta cu o și mai mare plăcere, de fiecare dată.

Este vorba despre povestea a doi tineri care, prin conexiunea profundă a iubirii dintre ei, sfidează orice încercare de a-i separa a acelora care îmbracă masca destinului și se joacă de-a Dumnezeu pe pământ. Conexiunea, chimia, cum o mai numim noi, devine, pe loc, de neclintit și, în același timp, o piedică în planurile celor interesați ca totul să decurgă sub o altă formă.

Pare un SF, dar îmbracă perfect o profundă lecție despre autenticitate și despre puterea și voința de a lupta pentru ea. O lecție despre ceea ce numim întâmplător și despre ceea ce stă, de fapt, în spatele acestui cuvânt. Despre șansele induse și acele șanse parte din întreg. Despre ceea ce pare puternic și ceea ce este puternic. Despre minciună, care poartă mănușile dintre cele mai fine, minciună care se folosește chiar de adevăr pentru a se manifesta în voie, dar care, mai devreme sau mai târziu, tot pierde. Despre… cum este dărâmată din temelii acea teorie a existenței planului fără cusur prin această simplă și unică armă de neînlăturat, de neînlocuit de… neajustat… Iubirea.

Pare SF, da. Dar ceea ce SFul îmbracă aici este atât de real… Încălcări ale firescului doar de dragul egoului, doar din necesitatea de-a acoperi greșeli prea rușinoase pentru un orgoliu puternic, pe care l-ar costa mai mult să le recunoscă decât să le facă pierdute. Rămășițe ale trecutului care, oricât de nesemnificative ar părea, sunt capabile să răstoarne totul.

Pare SF, da, dar este, de fapt, un test al capacității noastre de-a vedea lucrurile până în profunzimile lor, nu doar la suprafață. De-a înțelege și-a accepta că, odată simțită, chiar și numai pentru câteva secunde poate, iubirea nu mai poate fi înlăturată și nici înlocuită cu nimic și nimeni altcineva niciodată.

Și de a… conștientiza că nu există “Așa a fost să fie!”, ci doar “Am renunțat să mai încerc!”.