De AlinaS, noiembrie 30, 2018

M-ai lăsat aici.. este cartea pe care am așteptat-o cu sufletul la gură încă de când am aflat că se lucrează la ea.

Mă așteptam să mă pierd în această lectură abia anul viitor însă, Cătălina m-a surprins într-un mod plăcut și a lansat cartea mult mai repede, oferindu-mi prilejul de a o savura în cea mai minunată perioadă a anului. Când am primit această carte nu m-am putut opri din a o studia căci coperta este perfectă iar paginile sunt exact ceea ce trebuie, moderne cu tentă old.

Înainte de a vă șopti câte puțin din ce se întâmplă în paginile Cătălinei, fac o mică paranteză ca să vă descriu atmosfera și cadrul lansării.

După cum ați observat nu pot trece peste acest aspect deoarece lansarea acestei cărți a fost foarte specială pentru mine și nu doar din cauza faptului că abia așteptam să mă pierd în lectură. Lansarea cărții M-ai lăsat aici.. a fost diferită de toate lansările la care am participat. Tot frumosul s-a consumat într-un local aparte din centrul orașului, într-o atmosferă intimă, familiară, acompaniată de muzică bună în surdină și de lumina lumânărilor care au completat totul perfect.

Cătălina Potârniche ne-a vorbit deschis, așa cum obișnuiește ea, despre tot parcursul cărții, despre ce a însemnat și ce înseamnă pentru ea, despre cum acele pagini old pe care eu le îndrăgesc sunt rezultatul a 17 ani din viață, căci această poveste nu este pură ficțiune ci este inspirată din realitate.

Revenind la recenzie, trebuie să vă mărturisesc că M-ai lăsat aici.. m-a surprins într-un mod plăcut deoarece este diferită de ceea ce obișnuiesc eu să citesc în sensul că este o carte-dialog, o carte în care povestitorul este absent. Vă întrebați dacă se poate? Vă spun eu că da iar asta nu este tot. Experiența cu M-ai lăsat aici.. este una dintre cele mai plăcute deoarece lipsa povestitorului mi-a permis să îmi imaginez eu cadrul, decorul, mimica și gesturile. Această construcție este absolut fantastică, un „ceva nou” pentru mine, un „ceva” pe care mi-aș dori să îl mai experimentez. Încă un lucru uimitor la această tehnică pe care a folosit-o autoarea este faptul că ne antrenează imaginația și ne pune motorașele în funcțiune încă de la începutul lecturii. Pe parcurs am ajuns să cunosc personajele atât de bine încât nici nu mai aveam nevoie de un nume pentru a-mi da seama cine cu cine poartă dialogul.

Romanul începe cu un îndemn intitulat „Alege iubirea înainte de orice…”, îndemn care este scris de mână chiar de autoare și așezat cu grijă în file. După vorbele frumoase pe care Cătălina le înșiră cu multă dragoste, o cunoaștem pe Lavrenna, eroina romanului, o puștoaică frumușică foc, blondă cu ochi albaștri ca cerul. Povestea Lavrennei începe pe când era doar o puștoaică de 12 ani și o găsim accesând miRCul dintr-o sală de internet. În mediul online îl cunoaște pe Kaian, un golănaș de 18 ani, care tastează chiar de lângă ea. Lavrenna părăsește sala de internet cu promisiunea băiatului că o va vizita la școală în vinerea următoare.

Kaian însă nu a mai apărut iar Lavrenna își continuă viață fără alte evenimente ieșite din comun. Sau… ba da, este unul. Un băiat pe care îl observă în repetate rânduri pe stradă, prin cartier, un băiat pe lângă care se nimerește să treacă iar el să îi dăruiască o ploaie de trandafiri. Nu știu dacă v-ați fi așteptat la asta sau nu, dar băiatul este chiar Kaian de pe miRC iar destinul lucrează în așa fel încât cei doi să se descopere (din nou) într-un parc pe o bancă, bancă care devine a lor.

În ciuda diferențelor de vârstă cei doi… continuarea aici.