"În urmă cu 3, 4 ani, cu siguranță nu întâmplător, am cunoscut-o pe Cătălina, la o cafea. De atunci a rămas cu mine oriunde ar fi fost ea fizic. Am simțit nu doar că este necesar să rămână, ci și cum am așteptat acest suflet de prea mult timp. Nu pot explica în cuvinte, însă parcă aș cunoaște-o de-o viață. Probabil cândva ne-am intersectat cumva și de aici a pornit conexiunea din prezent. Ideea pe care vreau să o punctez este următoarea: Cătălina poate demonstra, fără doar și poate, cât de rare și importante sunt prieteniile și spun asta pentru că o simt cumva lipită de mine. Știu că e acolo, știu că are răspunsuri și știu că se implică oricând, indiferent de situație. Mereu văd în ea o punte către adevăr, liniște și putere. Fără să știe și fără să vrea, scoate din mânecă un praf magic cu inspirație și curaj. Și mă inspiră de câte ori o văd, o citesc sau povestim. Și-mi dă curaj și pare că totul este mult mai simplu din perspectiva ei, pe care, involuntar, mi-o transmite și mie. Și mai simt siguranță sufletească și noroc, mult noroc pentru că există. Știu că am mai spus asta, încă susțin și mă repet: dacă nu ai o Cătălina în viața ta, trebuie neapărat să îți găsești una!"

"Zi de Aprilie… 11, mi-am “făcut” curaj să-i scriu Cătălinei un e-mail, în acel moment nu o cunoșteam, i-am cerut ajutor în problemele noastre lumești. De aici a început acel drum al cunoașterii și recunoașterii mele, m-a luat frumos de mână și ușor, ușor m-a îndrumat să ies de pe arătură și s-o iau pe drumul ce-mi este benefic mie. Că deee, toți călcăm în cioburi și bolovani, unii ne călesc, alții ne lovesc de nu mai știm ce-i al nostru și ce-i al altora. Prietena asta, Cătălina, nu-i o prietenă ca oricare alta, e un înger. Acel înger care-și desface aripile și protejează, atenționează, vede și te “ceartă” cu înțelepciune când greșești. Fiind la sute de km distanță față de ea, nu mă vede, dar plec ochii și îi dau dreptate, chiar are dreptate îngerul cu ochi albaștri (asta s-o cred eu că nu mă vede….. hahaha!). Când simt un offff pe inimă îi scriu, o sun… Ea ascultă și nu știu ce rotițe se învârt în capul ei, că vine cu soluții și vorbe ca ale unui magician. Ne-am împrietenit fără să ne dăm seama, parcă s-a prins și aici sfoara aia invizibilă care leagă prietenii, voie bună și multă dăruire. Lacrimi de bucurie împărtășite, piele de găină și furnicături până în adâncurile sufletului. O minune de fată care scrie și le așterne pe hârtie într-un fel în care nu poți să nu te îndrăgostești de acele cărți, emoții dincolo de cuvinte. Este vraciul sufletului care-și merită toți laurii înfloriți. Un laurus nobilis în ghiveci și un cactus în cutie au ajuns la ea în această primăvară din tot sufletul meu… și-acum cresc și înfloresc din tot sufletul ei. Știți, pe ea nici cactușii nu o înțeapă, s-a împrietenit și cu ei, mie în schimb mi-a lăsat acel cactus 2 țepi cadou, înainte să i-l ofer. Poate le câștig și eu încrederea cactușilor, dar până atunci o țin în inimă pe Cătălina, prietenă dragă sufletului. Mulțumesc că te-am cunoscut, ne-am reîntâlnit și în această viață, că și în altele sunt mai mult ca sigură că am avut o legătură aparte. Fii iubită, fericită și zâmbește lumii orice-ar fi!"

"Era vara anului 2013. Căuta bezmetică adresa firmei unde urma să aibă interviu. Norocul ei a fost că a dat peste o mașină de poliție și i-a rugat să o îndrume. Domnii polițiști, fermecați de acei 2 ochi ca cerul, au adus-o cu mașina până la sediul firmei. Numai ea putea! CĂTĂLINA! POTI! CATINSCHI! CHITILINA! La început, o invidiam pentru că arăta ca o bombă sexy. Plus că se împrietenise foarte repede cu toți colegii și asta mă cam frustra. Cel mai mult se împrietenise cu ABC și mă rodea curiozitatea. Am intrat în vorbă cu ea. Ea a simțit nevoia să îmi spună tot ce se întâmpla și de aici am ajuns să ne spunem și la ce ora ne... c..ulcăm... Chitilina (așa le spune fii-mea tuturor păpușilor ei blonde și slăbănoage pentru că seamănă cu ea) este acea ființă de care ai nevoie în viață: - descurcă orice încurcătură - are răspuns la toate - citește în numere, stele, vise, ochi, scrisul de pe messenger - te sfătuiește și te "dessfătuiește" - dacă vrea, poate să fie și rea, dar are ea motivele ei - a ajuns și scriitoare (cine naiba se gândea la asta??!??) - făcea cea mai bună pizza și cea mai bună ceafă de porc la cuptor (din păcate pentru noi, a devenit vegană) - te prinde imediat cu mâța în sac (ai grijă..!) - e bună la distracție și la 🍷 - lista poate continua... Din 2013 și până în 2020 am cunoscut câțiva oameni prin intermediul ei, direct sau indirect. La unii a renunțat, pe unii doar i-a îndepărtat, dar pe mine m-a păstrat la ♥️... Chiar dacă avem perioade lungi în care nu ne spunem un cuvânt, ne simțim una pe cealaltă în suflet. Și ne-am păstrat acolo. Și nu ne-am îndepărtat și nu am renunțat una la alta pentru nimic. Asta face legătura dintre noi și mai specială. O legătură specială între 2 personalități total opuse! Un sfat am pentru toți cei care îi treceți pragul Cătălinei: ca să rămâneți în sufletul ei, trebuie să îi simțiți inima și trăirile! "

"O fetiță dragă, un suflet mare care inspiră pe cei din jur cu optimismul și curajul ei de a reda lumii și partea colorată a vieții. O femeie frumoasă și o prezență încântătoare... n-ai cum să nu o adori... Au trecut 10 ani de când ne-am întâlnit prima dată și vor mai trece alți 10 cu prietenia noastră tot în picioare. E de povestit cum a decurs totul, dar sunt suficiente astea câteva cuvinte în esență tare. Nimeni nu ar crede."

"Curajoasă, sensibilă și foarte talentată. Și încă ceva, un suflet bun ca pâinea caldă. Așa o cunosc eu pe fata asta frumoasă. Și mă bucur foarte tare când mă sună să mă întrebe de sănătate, așa cum mă bucur pentru tot ce a realizat. Și nu e puțin. Poate pentru unii nu înseamnă mare lucru, dar acei "unii" nu au norocul să aibă un dar de la Dumnezeu - talentul. Eu o admir pe Cătălina."

"Cătălina mi-e aproape de câțiva ani și încă mă surprinde, deși sunt câțiva ani buni deja, cu complexitatea ei. Are o atenție deosebită spre a te ști așa cum ești, dincolo de ceea ce vrei tu să pari, și un talent aparte de a te îndruma către un viitor așa, mai pe picioarele tale. Uneori se-arată extrem de sensibilă, alteori nervoasă pe realitatea dură din jur, dar, peste toate, are ceva îngeresc, ceva ce ține de o altă natură, diferită de cea umană, și asta cred că m-a motivat cel mai mult să rezist în provocarea de a păstra această prietenie aproape. Ea are, în același timp, și o duritate aparte, plină de multă profunzime și mult realism, care te forțează să te vindeci de orice nebunie sau problemă ai avea și să te îndemni la o continuă schimbare în mai bine. La fel cum și ea face cu propria ei persoană!"

"Ți-este dat de la Domnul, poate în nădejdea că nu dezamăgești încrederea Lui, ca-n viață, să ai un copil, al tău. Unora, ca mine, le este dat să pună pe un început bun de potecă a vieții suflete de copii ai altora, deveniți o vreme și ai lor. Să-i șlefuiești, să le dai încredere, să-i întărești. Unii îți fac truda ușoară, o binecuvântare. Un prilej de-a folosi ca pentru Dumnezeu talentul dăruit. Așa am ajuns la Cătălina. Sau poate ea la mine. Un nume frumos și-un suflet asemenea. Ochi senini, care deconspirau un suflet pe măsură. Zburdalnică. Un râuleț scăpat din chinga muntelui, alergând vesel și uneori gălăgios, croindu-și curajos propria albie. Inimoasă, prietenoasă și isteață fără a sta neapărat lățită pe carte. Agonisea mult ”din zbor”. Cu ea n-a fost nevoie de prea multă oboseală. O caligrafie frumoasă și-o exprimare fără necesarul corectării. După ceva vreme, a urmat dezamăgirea mea că n-o descopeream în fruntea listelor cu câștigătorii concursurilor de creație. Dar... peste ceva ani, nu m-a uimit adevărul: Cătălina, om al condeiului, al cuvintelor meșteșugit alăturate. Îmi bucură sufletul realizările ei și cele ale celorlalți “ai mei”. Toți au înțeles să facă bine ceea ce aleg să facă. Ea face Bine și poate ea a fost aleasă să facă plăcute clipe din viețile celor ce iubesc cuvântul. Un om cu care ești sigur că ți-ai împlinit menirea. Mulțumesc, fată frumoasă, că mi-ai dăruit această bucurie."

"Bună, Cătălina! Într-o zi, cu mulți ani în urmă, ne-a fost dat să ne întâlnim. Conjunctura mi-a permis să te măsor de jos în sus: o tânără înaltă, delicată, mlădioasă ca o trestie. Am continuat cercetarea și am urcat privirea. M-a oprit un zâmbet larg, pe un chip senin, pe care doar un OM bun, generos și cald îl poate dărui celor din jurul său. Apoi... ți-am întâlnit ochii... privirea aceea directă, pătrunzătoare, senină, ca albastrul cerului și am știut, am simțit că puntea dintre sufletele noastre este solidă, pentru totdeauna, indiferent pe ce drumuri ne va duce viața. Am știut că mi-a fost dăruit un prieten neprețuit și că ne vom regăsi de fiecare dată când două generații vor căuta răspunsuri la întrebări nerostite... Să rămâi așa, fata mea dragă, matură, dar totuși copil, veselă, dar profundă, niciodată îngenunchiată de greutăți... Eu, pentru tine, voi fi aici, cât timp voi respira. Drum lin în viață, Cătălina mea!"

"O cunosc pe Cătălina de mulți, mulți ani, încă de când era o mogâldeață blondă, cârlionțată, cu ochi albaștri. Am îndrăgit-o pe loc și cred că a fost reciproc, ținând cont că, după atâta amar de ani, încă suntem "surori". Mămica mea i-a fost "baby-sitter". A fost un copil fantastic, plin de imaginație. La nici trei ani, știa toată poezia "Mama lui Ștefan cel Mare", vreo 10 strofe din Luceafărul, îl iubea pe Catani, polițistul din Caracatița, se mărita cu Gabriel Cotabiță și ura mustăcioșii. Tot pe atunci, se supăra dacă râdeam de ea sau de mămica și, într-o zi, mi-a zis "nu mai lâde, nu mai lâde, că te bag aici în gaulă și moli!". ... avea în mână o gogoașă și voia să mă bage în gaura gogoșii..! Am spus și că era o bună dansatoare de mică? Pe vremuri, erau casetofoanele cu casete și cântau la orice colț de stradă. De câte ori mergeam cu ea la piață, se oprea să danseze, nu conta că era muzică populară, lăutărească sau ușoară sau că era lume sau că eram în mijlocul străzii... ea își făcea numărul. Anii au trecut, mogâldeața a crescut, a devenit o frumoasă domnișoară, dar niciodată nu a uitat casa unde a crescut și nici persoanele din ea. Aș putea scrie mii de rânduri despre cum este ea, dar mă rezum doar la atât, CĂTĂLINA este o minune și eu sunt mândră că suntem încă aceleași prietene de-o viață."