Blog

Coperta Georgiana

Cam o astfel de poveste stă în spatele fiecărei coperți din trilogia M-ai lăsat aici..Prea târziuREM.

Mi-am dorit adesea să scriu și despre cea care a citit aceste povești și care le-a dat, mai apoi, viață cu talentul ei, însă nu mi-am găsit niciodată momentul și nici cuvintele. Până acum.

Știu că prea rar conștientizăm câtă muncă există în spatele unui “produs” văzut deja în forma lui finită. Rezultatul arată adesea atât de compact, că mintea nu ne mai poartă și dincolo de ce se vede, în urmă, la toate acele idei, peste alte idei, peste contradicții, peste dezacorduri și, pe lângă astea, la răbdare, nervi, temperare, scăpări, autocontrol, momente-limită, aparent aproape de a ceda, transformate însă, pe nesimțite, în doar câteva fracțiuni de secundă, în cele mai de neimaginat stele călăuzitoare ale adevărului prin… artă, în cazul de față. Pentru că asta am vrut să descriu, de fapt, de data asta. O formă de artă. Talentul înnăscut, complet numai și numai împreună cu acceptarea lui ca fiind unealtă a unei energii subtile, superioare, prin care ceva de dincolo își traduce intențiile și îndemnurile într-o formă practică, dar și plăcută, astfel încât noi, cei care privim, să înghițim, într-o clipă, fără a mai sta pe gânduri, pastila aruncată.

Cred că asta suntem, de fapt, toți, la urma urmei. Unelte ale energiei de dincolo de noi. Fiecare sub diferite forme. Iar EA este, dintre toți, bucățică dintre cei care și-au descoperit deja menirea.

Nu ne-am văzut niciodată, prima dată i-am auzit vocea abia la recenta mea zi de naștere, când am primit de la ea o înregistrare cu o urare drăguță (deci fără nicio legătură cu “munca” în sine), deși noi practic colaborăm încă de-acum mai bine de doi ani. “Întâmplarea” face că, dintre toți cei cărora am cerut, la vremea respectivă, o “probă” a transpunerii ideilor mele dintre cele dintâi pe o foaie de hârtie, ea să fi fost cea aleasă și cea mai… “consăteană” a mea… despărțindu-ne orașele natale doar patruzeci de kilometri. Nu a citit încă nicio carte dintre cele scrise de mine, însă a știut să le lege firele în desene mai bine decât am făcut-o eu scriindu-le..! Ba chiar m-a și inspirat uneori să dau tot, acolo unde eu, de una singură, reușisem doar puțin…

Nu îmi amintesc să fi crezut vreodată în “întâmplător”, însă, dacă am făcut-o, acum mi-e mai mult decât clar că “întâmplător”, de fapt, nu există. Există doar văzători și nevăzători de semne, mesaje, veșnice începuturi de alte noi drumuri, chiar dacă ele mai presupun și ceva ocolișuri, nu doar mers înainte, așa cum ne-am aștepta sau dori.

În plus, acum, datorită ei și-a celorlalți din viața mea definiți de aceleași valori sau simțăminte cu ale ei și-ale mele, nu mai cred nici în colaborările sub simpla formă de cerere-ofertă. Acum cred că până și cel mai rece, rupt de ‘sufletește’ obiectiv… trage după sine un rezultat autentic, numai și numai dacă are la bază o conexiune autentică.

EA e… simplu. Georgiana.

Și toate-s astfel probabil pentru că… “La fel cum păianjenul își ţese pânza, la fel ne ţesem şi noi propriile vieţi!”…

error: Conținutul este protejat!!