Blog

vi veri veniversum vivus vici

Azi dimineață m-am trezit cu imaginea asta…

Postată de cineva pe un grup. Îmi suna numele, dar nu pentru că aș fi văzut filmul, pentru că nu l-am văzut, dar… mie îmi suna… ceva. A realitatea de astăzi cam, nu? Și, pentru că eu nu țin minte lucruri, am salvat fotografia în telefon. Obișnuiesc să salvez diverse și, din când în când, să revin asupra lor, să văd ce mai culeg de prin ele. Asupra ăsteia am revenit tot azi, de parcă ceva m-ar fi împins. De parcă era o… urgență.

Capăt o fereastră, caut filmul, dau play. Și-ncep buluc peste mine…

El nu dă cu zarul și nu crede în coincidențe. Și-mi zic “Clar, tre’ să-ncep să iau notițe…”.

Prima scrisă e uvertura 1812 a lui Ceaikovschi, unul dintre preferații mei nu doar pentru muzică în sine, ci și pentru că a fost rus, Taur, balet, pian, premiant al premiului Vladimir, un prenume care-mi place aproape la fel de mult ca prenumele lui Ceaikovschi… Piotr, Piatră, Petra. Și ca terminația “schi” a numelui. Și nu mai zic că pe 1812 îl convertesc imediat în 111..!

Urmată de atmosfera asta din… și din comunitatea actuală cumva, ă? Carantină, arestări aleatorii, ora de “stingere” 22, discuții telefonice ascultate și răsascultate, manipulare prin știri en-gros. Pe alocuri, fel și fel de invenții și inovații, oportune momentului de criză, pentru a scăpa de clădirile de patrimoniu. Legături strânse între stat și mafie. Pulanul folosit, indirect, de cenzori și sisteme de supraveghere care urmăresc doar să conformeze și să supună. Popor speriat care acuză statul, dar doar între patru pereți ai casei lor, pentru că pentru în afara lor frica e prea mare..! Pace și ordine prin supunere și tăcere…

Ce cred oamenii cu adevărat vs. ce vrea statul ca ei să creadă, de fapt.

“Certitudini nu există, doar ocazii.”…

“Oamenii n-ar trebui să se teamă de guvern, guvernul ar trebui să se teamă de oameni.”… și aici ar trebui să pun încă un rând de ghilimele, pentru că asta zic și eu mereu. Și mai zic, tot ca-n film, că simbolurile nu au valoare singure, ele primesc valoarea tot de la oameni, de la popor..!

Și nu că n-ar fi fost de-ajuns pentru nivelul de coincidențe în care nici eu nu cred, dar… abia aici a început distracția reală pentru mine…

Filmul lui preferat… Contele de Monte Cristo.

“Tribunalele nu sunt pentru toți oamenii.”… Rând dublu de ghilimele iar.

“Artiștii mint ca să spună adevărul, politicienii ca să-l ascundă.”… să-mi fie iertată, uneori trebuie să îmbrac, ca să pot să transmit..!

Preoții catolici mânjiți de prostituție și de curve ordinare ce sunt! Aici nici n-am ce să citez, decât să-mi punctez, pentru a nu știu câta oară, scârba profundă pe care o am pentru aceia dintre ei.

Masca purtată prea mult, aș traduce-o eu și-n realitatea noastră de zi cu zi ca “necunoașterea de sine, jucând doar un rol în loc”, ne face să uităm… respectiv să nu ne mai amintim deloc de cine suntem, de fapt, acolo, sub ea.

Și-ncep și datele concrete…

23 Mai. – Mi-a venit prima dată în cap ideea legată de 2 Iunie de mai jos.

Imediat următoarea, evident… 2 Iunie.

Suntem de-abia în 5 August noi acum, dar în film urmează 18 August, 18 Septembrie și… “Remember, remember, the 5th of November”. Promit să scriu.

Apoi VIRUS. Zeci de mii de morți infectați intenționat printr-un atac biologic… pus în cârca extremiștilor religioși, pornit, de fapt, deeeee… guveeern!

Valerie. Nume care înseamnă putere, curaj. Născută în 1985. Care-a scris, vedeți voi cum și în ce condiții, că integritatea este ultima fărâmă care să piară din noi.

Fază după care, din punctul meu de vedere, este regizată imaginea perfectă a TREZIRII sufletului, sinelui, a curajului absolut prezent, dar încă dormind din noi.

Urmată de faza în care-am zis că gata, tre’ să pun pauză…

…”dacă n-ar fi fost ea, mama, așa cum a fost, nici eu n-aș fi acum ce sunt.”… Ieri scris numa’, da.

Și-a venit apoi “orice acțiune va avea o reacție.”. Aici nici nu știu ce să leg, volumele de terapie în care am scris despre asta de-atâtea și-atâtea ori, mottoul preferat avut odată pe Facebook, alte articole de pe blog… Nici nu mai știu..!

În plus, invenții despre carantină, dorința obsesivă a guvernului ca toate canalele de media să transmită informații prin care să stârnească o atât de mare panică, încât toți oamenii să nu care cumva să uite, să-și amintească în fiecare secundă din viața lor toți… motivele pentru care au nevoie de el, de guvern. Și, pentru asta, alte mișculații, forțe de ordine cu pumnu-n gura poporului, “răsculații și agitatorii sunt dați exemplu..!”, toate astea, bineînțeles, “în numele siguranței naționale!!!!!”.

Și toate susținute, evident, fără nicio grimasă, de clasa politică… în ce an credeți, ă? În AN DE ALEGERI.

Ca să vină ce anume după?! Medicamentul, ca printr-un miracol de la Dumnezeu, evideeent! Nu știu de ce oare, dar mie chiar îmi sună totul cumva… cunoscut..!

Și cam atât. Mi-am mutat creierii din loc și azi. Dar mai pot.

Ba chiar mă bucur mult. Construcția toată din piatră în care el, V, locuia mi-a dat o idee pentru unde să-mi pun niște tablouri cu fluturi în a mea, despre unde să pun pianul, cum să fie colțul cu muzică, ăla cu cărți și încă alte câteva. Ce va fi un pic altfel… lumina. Ferestrele. Eu le vreau multe și foaaarte mari. Atât de mari, că nu știu dacă va fi posibilă construcția lor, dar asta rămâne de văzut. Asta e oricum din alt film. Al meu.

Până atunci… “Țara are nevoie de credință.”. Și de puțină muzică de-a lui Ceaikovschi..!

P.S.: Oglinda vă place?

error: Conținutul este protejat!!