Realitatea crudă a tinerei Lavrenna, despărțită în M-ai lăsat aici.. prin dibăcia aproape diabolică a mamei, de dragostea vieții ei… Kaian… continuă și în partea a doua, Prea târziu, sub aceeași structură, dialogul. Personaje mai puține, dar cheie, o acțiune la fel sau poate și mai intensă, secrete pe care nimeni nu și le-ar fi imaginat, date în vileag de întâmplări, oameni și locuri ca din neant. Și… se schimbă ceva… Ceva ce, în M-ai lăsat aici.., părea de neoprit. Dragostea ajunge sub semnul întrebării, puterea manipulării scade până la epuizare, armele își schimbă ținta către propriul purtător, fiecare părând să piardă și să piară acum pe limba lui. Sau pe… fapta lui. Cartea este o dovadă vie a două mari adevăruri: “Niciodată nu e prea târziu.” mai face și excepții… și “Minciuna are picioare scurte.” și tot e prinsă, mai devreme sau… mai târziu. Dincolo de tot ce-i schimbat, în ciuda furtunii parcă de neoprit, aceleași coincidențe adesea de necrezut, cu care prima parte a obișnuit, fac și acum razele soarelui să pătrundă printre nori și să mai strecoare și zâmbete, poate chiar lacrimi de fericire uneori. Un personaj care merită divulgat deja este… Reynald. Dintr-un trecut dinainte de toate… – autoarea
* desenul coperții este realizat cu o adevărată măiestrie de talentata Georgiana Tănase
