Cele mai intense vise se petrec cu mintea trează, în stare alertă, când viața nu lasă timp de odihnă, dând diferite, mai mici sau mai mari, motive de-a tresări. E greu..? Dar oare cum mai rămâne să fie… când tot ea, viața, se derulează singură, ca-ntr-o oglindă, fără voia nimănui, până aproape de început, trecându-și inima prin aceleași vise, prin aceleași tresăriri, doar că-ntr-un mod mult mai puternic și-ntr-un timp mult mai scurt..? „Ce blestem mai e și ăsta?!”, s-ar întreba oricine, nu..?! Ei bine, de data asta nu mai este niciun blestem, ba chiar o șansă. Acea unică și măreață șansă, un ultim as din mânecă pe care Lavrenna îl mai are de jucat. Ce i-a rămas de făcut? Nu știe. Și nici nu înțelege… Așa că, de data asta, închide ochii și intră în joc așa, cu ei închiși, fără control, fără să se mai împotrivească, fără să-și mai dorească nimic anume. Pentru că, oricât a devenit ea de puternică, o frică tot i-a mai rămas. Una singură. Cea mai profundă și tăioasă… Care o face, pur și simplu, să se arunce în propriul ei destin ca-ntr-o prăpastie căreia nu-i vede capătul. Pentru că chiar propria-i viață nu doar că a ajuns-o din urmă cu totul, dar i-a luat-o și înainte și-acum o călăuzește, oriunde-ar încerca ea să cotească, prin acel labirint… atât de bine știut numai și numai de ea, obligând-o, de data asta, să-și învingă acea ultimă și nenorocită frică rămasă și să găsească ieșirea. Pentru că, așa cum chiar ea o spune mereu, „De ce ți-e frică nu scapi.”… – autoarea
* desenele interior-exterior sunt realizate cu o adevărată măiestrie de talentata Georgiana Tănase
