Blog

Lavanda
  • Du-te după lavandă.
  • Ce să fac?!
  • Să ieși din casă și să te duci după lavandă.
  • Cred că glumești… Nu, nu glumești. Dar…
  • Ntz!
  • Futu-i..! Că-mi propusesem să termin cartea aia despre NIMIC după ședință și să scriu despre ea…
  • Lasă că scrii tu, o să vezi. Acum du-te.
  • Unde?!
  • Ei…
  • Știu eu, nu?
  • Nu le știi tu pe toate?
  • Haha! Glumețule… Sau… glumeațo. Sau ce-oi fi tu…
  • Pe unde-o iei?
  • Deci nu mă duc, de fapt, după lavandă, nu? Aha, știam eu!
  • Ba da. Chiar după lavandă te duci. Dar pe unde?
  • … pe Enescu..?
  • Așa, bun.
  • “Așa, bun.”… Mda, bine. Și știi ce? Și-așa trebuia să cumpăr niște șireturi roșii.
  • Păi vezi?
  • De-aia am ieșit, de fapt, nu?
  • De unde iei șireturi?
  • Dumnezeu știe..!? O să întreb.
  • Unde?
  • Uite-aici, la ochelari.
  • Te-aștept.
  • Gata.
  • Unde?
  • La piața mică.
  • Știai unde e.
  • Prea bine. Dar nu părea atât de mică atunci când eram copil, nu m-am gândit. Ah, piață! Trebuie să aibă și lavandă.
  • Eu știu..?
  • Așa, râzi. Uite lavandă!
  • Da, nici mie nu prea-mi place.
  • E numai crăci, nu vezi?! Uită-te după mercer… Nu te mai uita, lasă, am găsit. Dar au doar roșu cu negru. Roșu și-atât nu.
  • Nu le lua atunci.
  • Mă încerci iar. Le iau. Că vor fi pe fundal negru și sigur megafotograful le va da un efect senzație exact așa cum sunt ele, roșu cu negru. Așa că mai ia și pauze și mai taci!
  • Eeeu să tac?! Haha!
  • Uite lavandă! Ah, și ce frumoasă e asta, vezi!? Dar nu, stai. Hai până în capăt.
  • De ce?
  • Sunt sigură că aici e singurul loc unde mai are, acum mă testez eu singură, haide. Vreau să văd.
  • Fericită?
  • Da, foarte. Mereu sunt fericită când iau testele astea. Iar lavandă iau… câte iau? Câte camere am… Baia, hol, cameră, bucă… Nu, nu, nu!
  • Haha! Hai, ia-le acum, ce mai…
  • Dar e prea multă!! Gata, știu! Trebuia doamna să plece, nu? De-aia m-ai scos? Ca să-i cumpăr eu toată lavanda, să poată pleca acasă, nu? Ah, că niciodată nu mi-a plăcut să negociez..!
  • Nici n-ai făcut-o.
  • Păi nici n-am apucat, n-ai auzit-o? “Doi, treișpe, hai, fie, optișpe.”!! Nici măcar nu știu ce-a numărat!? Haha!
  • Acum hai acasă.
  • Și iarăși o să știu doar unde-am dat, nu?
  • Niciodată nu vei ști unde crapă. Nu-i toată treaba numai a ta.

Ce-i asta, nu? Scriu o carte. Care va arăta, cu ajutorul bunului Dumnezeu și-al bunului fotograf, exact cum am zis, senzație..! (schița mai jos, megafotograful mi-a zis că am talent la desen maxim, a spus!)…

Ce mai pot să zic despre? Că are legătură și nu prea cu trilogia M-ai lăsat aici.. – Prea târziu – REM. Și momentan cam atât.

error: Conținutul este protejat!!