România – despărțirea de sinele ei mințit și trădat

România trece acum printr-o despărțire de sinele ei mințit și trădat, da. Vorbim despre un proces care nu se mai poate reduce la o simplă reformă. Pentru că ceea ce se întâmplă acum depășește ideea oricărei reparații superficiale. Este o profundă ruptură între VIAȚĂ și fals, între ceea ce susține rostul nostru aici și ce îl golește.

Tot ceea ce, în această perioadă, pare în derivă, în conflict, în haos nu este problema acestui proces, ci este chiar rezultatul lui, unul inevitabil. La suprafață da, pare instabilitate. În profunzime însă, este însăși Ordinea divină care lucrează prin această dezvelire atât de necesară..!

Această țară și-a tolerat mult prea mult timp somnul. A normalizat rușinea, a decorat frica. Și-a pus speranța în mult prea multe forme și discursuri goale. Dar începând cu anul 2020, în pământul și în oamenii ei s-a activat o forță care nu a mai cerut și nu mai cere consimțământul nimănui.

Ceea ce trăim este o forță de selecție. De separare. De frângere a iluziei. O forță care ne obligă:
✧ să ne asumăm cine suntem, dincolo de cine părem a fi;
✧ să trăim aliniați, dincolo de orice formă de validare;
✧ să renunțăm la tot ceea ce nu mai este viu și autentic în noi.

Anul acesta, 2025, nimic nu mai merge doar „de formă”. Suntem într-un an de cristalizare. Ceva în adâncurile acestei țări cere acum claritate, prezență, energie vie.

Și chiar dacă mulți oameni nu pot pune în cuvinte ceea ce simt, trăirile vorbesc clar:
✧ Se prăbușesc meserii care nu mai au suflet.
✧ Se sfârșesc relații care mai atârnau doar într-o aparență.
✧ Se rupe ritmul fals al unei vieți trăite pe pilot automat.

Nu, lumea nu a luat-o „razna”. Dar viața trăită autentic are altă frecvență față de cum am tot „trăit”-o până acum. Și această frecvență a devenit deja standardul energetic al României.

Iar chemarea ei în sine este una mai mult interioară, în ciuda așteptărilor noastre încă exterioare. Oameni ale căror suflete nu mai vor să se piardă în exterior sunt aduși, rând pe rând, înapoi în trup, în propria decizie, în asumarea propriei răspunderi.

România nu mai acceptă luciditate fără implicarea fiecăruia. Nu mai are nevoie de spectatori. Ea ne cere să fim întregi, prezenți, autentici. Fiecare!

Și, oricum, acest proces nu se oprește aici. El nu se încheie curând. Abia între 2026 și 2028 încep să se așeze altfel de rădăcini în România. Și nu vorbim despre niște rădăcini politice sau ideologice. Ci despre unele pur energetice. Iar asta se va manifesta în fiecare om care alege, până atunci, să nu se mai dilueze, să nu se mai reducă. Să nu se mai sacrifice pe sine pentru a fi acceptat, validat.

Toate pentru ca, începând cu 2029, România să își ocupe, în sfârșit, spațiul ei autentic interior. Pentru că deja va fi trecut prin noapte și se va fi regăsit. Și nu, nu pentru că a salvat-o cineva din afară, ci pentru că s-a trezit dinăuntru. Pentru că noi, de fapt, ne vom fi trezit dinăuntru.

Și tu faci parte din acest proces. Da, poate resimți haos acum. Poate resimți gol. Poate simți că nimic nu se mai potrivește cu nimic.

E în regulă. Asta nu înseamnă că pierzi. Înseamnă că treci și tu prin tot acest proces profund. Că ești și tu parte din ceva ce poate nu ai ales cu mintea, dar ai recunoscut cu sufletul. Ceva invizibil care te cheamă să trăiești altfel. Fără măștile obositoare de până acum, fără sacrificiile și compromisurile care au mâncat, bucată cu bucată, din tine și din propriile tale aspirații.

Așa că nu te mai întreba încotro se îndreaptă țara, ci uită-te la cum trăiești tu.

România nu are nevoie de salvatori. Are nevoie de oameni aliniați, care au curajul să nu mai amâne ceea ce știu deja, undeva în interiorul lor, că nu mai suportă amânare. Are nevoie de oameni care nu se mai ascund după „e nedrept”, „e prea greu” sau „nu e momentul”. Care nu mai caută scuze în exterior, doar dintr-o lipsă de sinceritate cu sine.

Dacă te uiți la viața ta acum și ea pare că se destramă, nu dispera și nu fugi de asta. Probabil este vorba despre a lăsa în urmă tot ceea ce nu mai ai nevoie să cari mai departe în noua frecvență.

Țara asta nu se schimbă dinafara ta. Ea se schimbă numai și numai prin tine.